Research Associate, ROEC

View Profile

George Visan

Bucharest, Romania

×

George Visan

Research Associate, ROEC

is a Research Associate at Romania Energy Center (Energy Security Program). Previously, he was a senior partner at Context Politic – a political consultancy and a senior editor at civitaspolitics.org – a portal dedicated to national and international politics. He worked as a consultant and researcher for the Christian Democratic Foundation and as an assistant political analyst for the Limited Electoral Observation Mission of the OSCE/ODIHR in Romania. He holds an MA in International Relations from the University of Bucharest and contributes regularly to ’22′ weekly and Foreign Policy Romania journal. His main focus is foreign policy, international and regional security.

Politica externa

Securitate internationala

Securitate regionala

de George Visan, 5 Iunie 2015

Anexarea Crimeei în martie 2014 și războiul care a izbucnit în estul Ucrainei au pus în discuție, într-un interval scurt de timp, securitatea României și politica estică a acesteia. Încercarea României de a-și „reseta” relațiile cu Rusia a fost abandonată, iar politica la Marea Neagră a căpătat o nuanță pronunțat militară. Controlul asupra Crimeei permite Rusiei să proiecteze în mod eficiente și efectiv putere în spațiul Mării Negre și al Mării Mediterane. Deja Kremlinul a anunțat un program ambițios de modernizare a Flotei Mării Negre și a introdus sisteme de armament sofisticate care să blocheze accesul NATO în regiune, în cazul unui conflict.

Pentru prima dată după aderarea României la NATO și UE, problemele de apărare și securitate națională au revenit în forță pe agenda publică. In februarie 2015, cercetările sociologice aratau că aproape 40% din români cred că un conflict militar cu Rusia este iminent, iar 25% dintre aceștia cred că este posibil. Imaginea amenințării din est este completată de faptul că la 6 luni de la debutul conflictului din Ucraina, Rusia era percepută ca o amenințare la adresa României de aproximativ două treimi din populație.

Elita politică de la București împărtășește la rândul său preocupările cetățenilor în privința Rusiei și a climatului de securitate regional. Răspunul elitei politice românești la revizionismul rusesc a fost structurat pe 3 paliere:

·  diplomatic – revalorizarea parteneriatului cu Statele Unite ale Americii (SUA) și a calității de membru al NATO, dublate de cereri de staționare de trupe americane sau ale alianței pe teritoriul național pentru reasigurarea strategică a flancului estic al NATO;

·  în domeniul apărării, în ianuarie a.c. a fost negociat de către președintele Iohannis un acord între toate forțele politice pentru alocarea în următorii 10 ani a 2% din PIB pentru apărare;

·  în plan economic se vorbește din ce în ce mai des despre „independența energetică” ca instrument principal de combatere a influenței rusești.

Dintre toate aceste măsuri, doar prima, revalorizarea parteneriatului strategic cu SUA și staționarea de trupe americane sau ale altor aliați din NATO pe teritoriul național, poate fi considerată o măsură politică și militară eficientă în fața revizionismului rusesc. Creșterea bugetului apărării, deși agreată de toate forțele politice la începutului anului 2015, nu va intra în vigoare decât începând cu anul 2017, iar până atunci investițiile în apărare se vor situa sub limita de 2% din PIB. Sumele alocate apărării vor depinde în principal de două variabile de factură economică, și nu de voința politică: creșterea economiei românești în perioada 2015-2017 și încadrarea bugetului de stat în limitele deficitului structural negociat cu Uniunea Europeană.

Din punct de vedere politic, creșterea investițiilor în apărare începând cu 2017 nu e credibilă – din cauza distanței de 2 ani dintre hotărârea luată și punerea ei în aplicare. Multe lucruri se pot întâmpla între 2015 și 2017, atât în plan intern cât și în plan internațional. In 2016 vor fi alegeri generale și locale în România, iar până în 2017 e posibil ca actuala situație din Ucraina fie să-și găsească o soluționare diplomatică (în cel mai fericit caz), fie să se înrăutățească. Amânarea implementării acestei decizii în cel mai scurt timp s-ar putea să fie motivată de faptul că decidenții români speră ca până în 2017 criza din Ucraina să se rezolve, într-un fel sau altul, iar investițiile în apărare să fie reduse în favoarea unor domenii mai utile din punct de vedere electoral (servicii sociale, infrastructură).

„Independența energetică” a devenit una din mantrele actualei guvernări. Despre „independența energetică” premierul Victor Ponta a vorbit prima dată în contextul dezbaterii privind explorarea și exploatarea gazelor de șist în anul 2013 și a reprezentat o schimbare majoră de retorică în discursul public privind energia în România, înlocuind consacrata sintagmă de „securitate energetică”.

Lăsând la o parte nonsensul economic al noțiunii de „independență energetică” într-o lume globalizată și interdependentă, concentrarea elitelor politice românești asupra aspectului energetic al amenințării rusești reprezintă o eroare strategică majoră. Amenințarea pe care o constituie Rusia în momentul de față este una multidimensională: politică, militară, economică și propagandistică.

Mijloacele utilizate de Kremlin pentru a submina actuala ordine europeană sunt multiple și includ: presiuni diplomatice, acțiuni de propagandă, presiuni economice, demonstrații de forță, acțiuni militare, atacuri cibernetice și spionaj. Aceste elemente sunt fie utilizate separat sau simultan, și constituie esența „războiului hibrid”. Concentrarea asupra unei singure dimensiuni, și aceea prost formulată din punct de vedere conceptual, reprezintă un demers eronat.

Riposta României în fața revizionismului și agresivității rusești trebuie să fie una pe mai multe niveluri. România nu trebuie să se axeze doar pe componenta militară sau doar pe componenta energetică, ea trebuie să-și stabilească în primul rând un set de priorități bazate pe avantajele sale competitive din punct de vedere geostrategic. Strategia de contracarare a amenințării rusești trebuie să identifice acele componente unde România să poată contribui singură și acele componente unde trebuie să acționeze împreună cu aliații. Mai mult, România trebuie să preia inițiativa diplomatică  în interiorul NATO și UE și să devină unul dintre „policymaker”-ii NATO în ceea ce privește problemele Estului Europei.

Staționarea de trupe americane sau aliate pe teritoriul național nu trebuie să devină un scop în sine al politicii externe, ci un mijloc de influențare a politicii de apărare a NATO și a politicii externe a Statelor Unite. Prezența acestor trupe nu trebuie considerată o scuză de către decidenții politici de la București pentru a nu dezvolta capabilități militare defensive robuste în conformitate cu statutul de membru al comunității nord-atlantice și al UE. În cazul unei atac asupra teritoriului național, militarii americani vor apăra România – însă ei vor face acest lucru alături de soldații români, care trebuie să posede mijloacele militare necesare interoperabilității funcționale și complete cu aliații.

Federația Rusă utilizează o strategie complexă și agresivă pentru a submina NATO și Uniunea Europeană și pentru a compromite bazele ordinii internaționale. Această strategie nu este una insurmontabilă, iar România nu trebuia să lase contracararea ei doar pe seama aliaților săi mult mai capabili. Pe flancul estic al NATO este România – adică, în cazul unei crize sau eventual al unei agresiuni, noi ne aflăm în linia întâi și, pe cale de consecință, trebuie să dezvoltăm acele mijloace care să ne permită să supraviețuim până când restul aliaților se mobilizează și intervin. Dezvoltarea acestor capabilități nu trebuie privită ca o povară sau un proces care trebuie lăsat pe seama „mai-marilor” alianței nord-atlantice.

Lecția pe care România trebuie să și-o însușească de pe urma conflictului ruso-ucrainean este că securitatea națională este garantată în măsura în care un stat este capabil să ia în serios amenințările și riscurile ce se nasc în interiorul sistemului internațional, și formulează răspunsuri adecvate la aceste provocări.

Read in English