Flancul Estic în era A2/AD

Flancul Estic în era A2/AD

Stephen Blank

Senior Fellow for Russia at American Foreign Policy Council

View Profile

Stephen Blank

Washington DC, United States

Ce sunt capabilitatile A2/AD și care este scopul lor?

Sistemele anti-access și de interdicție regională (A2/AD) sunt capabilități militare care pot nega unui atacator oportunitatea de a-și proiecta puterea militară prin aer, pe mare sau sol în teritoriul tău. Sunt formate din sisteme de apărare aeriană, capacități anti-navă, apărare costieră precum și în mod potențial din arme nucleare care ar descuraja o invazie.

 

Până de curând, capacitățile A2/AD erau o variabilă asociată predilect cu Estul Asiei. Asistam oare la o proliferare a capabilităților A2/AD? Care este relevanța maturizării acestor capacități pentru NATO si Flancul său Estic?

Sincer, Estul Asiei nici măcar nu a fost prima regiune. Capacitățile anti-acces și de interdicție regională au fost folosite în premieră de Uniunea Sovietică sau de Pactul de la Varșovia în Europa de Est, pe fondul descurajării nucleare. Cea mai puternică armă A2/AD este arma nucleară pentru că rolul său este acela de a descuraja pe oricine să te atace. Strategia militară rusă s-a bazat în primul rând pe arme nucleare, toate celelalte componente – capacități aeriene, spațiale, maritime, cibernetice și terestre – fiind secundare. Armele nucleare au un efect de descurajare, până în momentul în care poți să mobilizezi componentele convenționale.

În Asia de Sud-Est, chinezii nu au pus niciodată accentul pe  umbrela nucleară, dar au învățat din Operațiunea Furtună în Desert și criza din Taiwan din 1995-1996, că trebuie să investească într-o postură de interdicție a accesului. Și au făcut exact acest lucru în ultimii 20-25 de ani, iar acum dispun de un sistem convențional foarte sofisticat de tip A2/AD. Se poate argumenta că și Iranul încearcă să facă ceva asemănător. Acest lucru a devenit deja un cadru omniprezent pentru analiza tendințelor militare în aceste regiuni.

 

Este un accident faptul că dezvoltarea capacităților de contra-intervenție se face de către puteri care manifestă tendințe puternice anti-statu-quo?

Intențiile revizioniste preced achiziția de capabilități A2/AD. Miza nu este doar achiziționarea de sisteme avansate de armament. Cu certitudine aceste puteri au ca obiectiv strategic transformarea statu-quo-ului care a fost dominat de Statele Unite ale Americii.

Din clipa în care Războiul Rece s-a sfârșit, dar și prin observarea atentă a crizelor ulterioare, aceste state au evaluat mediul strategic și au ajuns la concluzia că vor să-l schimbe. Dar singurul mod prin care puteau să revizuiască noua ordine era prin capacitatea de a întrerupe accesul armatei americane în regiune.

Întrebarea esențială pentru statele revizioniste a devenit – care sunt capabilitățile care pot să oprească în timp accesul Statelor Unite? Este o strategie pe termen lung. Nu este ceva ce poate fi realizat peste noapte. Este foarte clar o strategie pe termen lung pentru a întări capacitatea unui stat de a rezista la presiunea americană și pentru a forța revizuirea statu-quo-ului.

 

Considerati ca Rusia vrea să-și dezvolte o capacitate de contra-intervenție care să poată să mențină la distanță întăririle expediționare ale NATO, fortand o zona anti-acces pe Flancul Estic?

Este obiectivul fundamental al achizițiilor militare ruse și al strategiei militare ruse. Rusia se consideră a fi permanent amenințată de NATO, în special de SUA. Ei cheltuiesc o avere atât pe platforme nucleare, dar și convenționale, considerându-se într-un risc perpetuu în relația cu NATO și, în consecință, obiectivul lor este acela de a întrerupe accesul Statelor Unite și al NATO la spatiul post-Sovietic. Si mă refer la orice tip de acces, nu doar militar, dar și politic. Armele nucleare sunt în mod evident un mijloc de descurajare nu doar împotriva sistemelor nucleare, dar și împotriva unui atac convențional. Rusia știe că nu are nivelul sistemelor convenționale americane sau ale NATO. Rusia poate descuraja SUA prin utilizarea scutului nuclear și prin voința de a suferi pentru a-și îndeplini obiectivele. Mai mult, Rusia crede că motivul care a ținut NATO la distanță de Georgia în 2008 și de Ucraina în 2014 a fost tocmai arsenalul ei nuclear.

 

Cât de fezabil este un scenariu de interventie sub-convenționala, fara declaratie de razboi, la adăpostul unei umbrele A2/AD, a Rusiei undeva în statele Baltice?

Este în întregime fezabil. Este posibil. Nu cred că este probabil chiar acum din cauza potențialului unui război de uzură cu NATO. Dacă ne uităm la vechile tactici sovietice, este exact ceea ce au făcut egiptenii în 1973 în Războiul de Yom Kippur. Au traversat Canalul Suez și au ajuns în Peninsula Sinai la adăpostul unei imense umbrele de apărare aeriană, care a produs pierderi semnificative forțelor israeliene. Au obținut un succes tactic și operațional care ulterior, la Camp David, a condus la o finalitate politică favorabilă lor. Acest lucru a fost deja testat. Nu este ceva nou. Putem vedea o nouă combinație de tactici, dar conceptul este acolo în sensul că se pot crea bariere anti-aeriene și anti-maritime folosind mijloace convenționale, care să protejeze avansul forțelor terestre sau navale. Într-un fel, este ceea ce face China în Marea Chinei de Sud.

 

Considerati că pachetul de măsuri adoptat la Wales este suficient pentru a reasigura Flancul Estic?

Pachetul de reasigurare adoptat la Wales a fost prea redus și a venit prea târziu. Recent președintele Comitetului Militar al NATO, un general ceh, declara că armata rusă ar putea ocupa statele baltice în 2 zile. Putin spune că ar putea face acest lucru într-o săptămână. Există evaluări pertinente care indică faptul că Alianța oricum nu ar fi capabilă să ajungă acolo și să-și proiecteze puterea în timp util pentru a face ceva. NATO inca nu are un simt adecvat al urgenței cu privire la ceea ce trebuie să facă. Pentru a salva Ucraina și a consolida Flancul Estic, NATO trebuie să proiecteze ceea ce se numește “a whole of government approach” [acțiune concertată, pe mai multe direcții, nivele și angrenând toate resorturile guvernamentale – nota trad.] și “a whole of alliance approach” [acțiune concertată, implicare simultană și coordonată a tuturor elementelor alianței – nota trad.] să devină serioasă cu privire la descurajarea amenințărilor rusești prin recâștigarea inițiativei strategice de la Putin pentru ca el să devină preocupat de ceea ce am putea face noi în loc să ne frământăm noi în legătură cu viitoarea sa mutare. Ceea ce avem în prezent este multă vorbărie, fără acțiuni substanțiale.

Strategia rusă nu este războiul hibrid. În Crimeea nu a fost război. A fost Anschluss. Cel mai apropiat echivalent istoric este Anschluss-ul nazist [anexarea Austriei] din 1938. Trebuie să ne amintim că ocupația nazistă a fost îndelung pregătită din interior prin destabilizarea Austriei. Donbass-ul este orice numai nu hibrid. Este o luptă cat se poate de convențională. Dacă vrem să utilizăm termenul de ‘hibrid’, trebuie să îl aplicăm la ceea ce Rusia a făcut în ultimii 15-20 de ani în Europa. Cea mai importantă componentă nu este militară, ci politică, cu accent pe spionaj, subminarea guvernelor, propaganda cibernetică, presiunea economică nemiloasă, etc. Pe timp de pace, armata rusă are un rol limitat, de amenințare prin prezenta, nu ca forță operațională. În acest sens, strategia rusă este una de tip “whole of government” unde sunt folosite toate instrumentele naționale din portofoliul puterii.

 

Care este impactul anexării Crimeei pentru balanța de putere din regiunea Mării Negre? Crimeea devine un avanpost A2/AD. Se transformă Marea Neagră într-o zona cu acces limitat?

Capabilitățile convenționale și posibil nucleare pe care Rusia le desfășoară în Crimeea reprezintă o amenințare pentru toate statele balcanice și pentru întreaga regiune a Caucazului. În acest context, Marea Neagră se transformă într-o bază pentru proiecția de putere în Orientul Mijlociu, un obiectiv istoric al Rusiei înca din timpurile împărătesei Ecaterina cea Mare. Leadership-ul american contează enorm, dar țările din regiunea Mării Negre trebuie să coopereze între ele, deoarece este evident că rușii vor să transforme Marea Neagră într-o Mare Nostrum, o ‘no-go area’ și să taie accesul în aceasta zonă.

 

Dincolo de summitul de la Wales, cum ar trebui să-si revizuiasca NATO prezenta regionala pentru a răspunde în mod credibil mișcărilor rusești?

NATO și aliații estici ar trebui să investească și să se pregătească pentru apărarea teritorială. Trebuie să cheltuiască mai mulți bani, mai inteligent și mai eficient. Dacă este posibil, ei ar trebui să cheltuiască împreună, combinat, și să identifice sinergii. Toți membrii NATO ar trebui să contribuie mai mult la apărare, să staționeze permanent forțe în statele baltice, Polonia și statele balcanice si să intensifice cooperarea cu Suedia și Finlanda. Totodată, trebuie să finanțăm și să conturăm o strategie informațională pentru populația vorbitoare de rusă din Estul Europei și chiar din Rusia. Cu alte cuvinte, trebuie să duci războiul informațional înapoi la Putin. Acest lucru necesită o schimbare fundamentală de mentalitate în primul rând la Washington, dar și în Europa. Avem nevoie de o re-orientare fundamentală a perspectivelor și trebuie să dezvoltăm voința politică de a contracara agresiunea rusă.

 

Interviu de Octavian Manea

Iunie 7, 2015

Read in English

Back to Top